Nevoia de a fi văzuți, apreciați, iubiți. O mare corvoadă această necesitate pe care o avem cu toții, de când ne naștem, până încetam să mai fim. Cu toții ne dorim aprecierea celorlalți, chiar și aceia care declară că “mie nu îmi pasă de părerea celorlalți”. Vă pasă. Fiți sinceri cu voi; nu e nevoie să recunoașteți în fața tuturor, dar măcar acceptați în fața voastră că vă pasă.
Când “îți pasă” nu înseamnă neapărat că ești influențabil
Să îți pese de părerea celorlalți înseamnă, printre altele, și să ai respect față de lumea din jur, față de oamenii de lângă tine. OK, poate te îmbraci și vorbești cum ai chef pentru că nu îți pasă ce o să creadă lumea când ieși îmbrăcat așa pe stradă sau când îți exprimi acea părere. Asta e doar o mică parte din “năpăsare” și este, mai degrabă, o exprimare naturală a încrederii pe care o ai în tine, dacă într-adevăr ai această încredere.
Să îți pese mai înseamnă și să ții cont de ceilalți, să nu fii egoist, să ai principii sănătoase, să fii atent cu oamenii și cu mediul în care trăiești, să ai respect pentru diversitate.
Există două laturi ale “nepăsării”:
- Nu îmi pasă pentru că am încredere în mine, am o stimă de sine ridicată și nu am nevoie să îmi demonstrez mie nimic despre mine și, implicit, nu am nevoie să vă demonstrez nici vouă. Aici, “nepăsarea” se traduce mai degrabă prin “îmi cunosc și îmi afirm identitatea așa cum este ea, sunt autentic și trăiesc ghidat de valorile mele”.
- Îmi pasă enooorm de ce credeți voi dar nu pot să îmi recunosc asta pentru că mi-ar deranja scuturile cu care mă protejez de suferință, și atunci mă prefac. “Nepăsarea” în acest caz este o formă de diversiune, de fugă de propria identitate și exprimare a unei atitudini rebele care apără nesiguranța.
Majoritatea oamenilor sunt în categoria a doua. Majoritatea oamenilor nu recunosc faptul că sunt în categoria a doua. Dar nu e vina lor; este chiar greu să ajungi la acel nivel de sinceritate cu tine însuți, în care să poți recunoaște ce defecte ai, ce greutăți întâmpini, că ești departe de imaginea pe care o afișezi în lume.
Dar, că peste tot există un “dar”, poți face efortul de a te analiza și descoperi cum ești tu de fapt. La început vei observa multe lucruri care nu îți plac la tine – au fost mereu acolo dar le-ai ignorat. Ia-le pe rând și lucrează cu ele. Nici măcar nu trebuie să treci singur prin asta; din fericire, există psihologi, coachi și tot felul de terapeuți care te pot ajuta să identifici problemele, să găsești mijloace prin care să le rezolvi și să îți rescrii viitorul într-o manieră mult mai bună.
Deschide-ți inima către tine și apoi către restul lumii
Vei putea trăi o viață plină și frumoasă abia atunci când vei fi împăcat cu tine, când te vei iubi sincer și te vei aprecia pentru ceea ce ești, așa cum ești. Când te vei uita în oglindă și nu vei fi critic și dezamăgit, când vei fi într-un grup și nu vei pune presiune pe tine să fii remarcabil și memorabil, când te vei prezenta așa cum ești tu, nu așa cum vrei să pari. Vei trăi o viață bogată atunci când vei ști să apreciezi viața pe care o ai, așa cum e ea; când vei fi cu adevărat recunoscător pentru ce ai și când vei învăța să îi accepți pe ceilalți așa cum sunt, să îi apreciezi și să nu îi judeci.
Trăim în comunitate, suntem creați să conviețuim și să ne integrăm în câte un grup. Nimeni nu poate supraviețui singur, cel puțin nu pentru mult timp. Este normal să vrei ca cei apropiați să te iubească, să te aprecieze, să te vadă, dar nu face din asta o scuză pentru a nu fi așa cum ești tu sau un scop de a-i mulțumi pe ei, de a te integra cu orice preț.
“Nu-mi pasă de părerea celorlalți” este, de cele mai multe ori, un strigăt puternic de “vreau să mă vedeți și să mă validați pentru ceea ce sunt!”. Analizează-te cu răbdare și fii sincer cu tine: dacă prin “nu-mi pasă” vrei să obții exact opusul a ceea ce afirmi, este bine să îți iei un timp și să reevaluezi. Alege să trăiești sincer 🙂
Citește și:
5 obiceiuri esențiale pentru o viață împlinită
Ca să nu mai zici că nu știi să spui ce simți
0
20
