Într-o zi ca oricare alta, acum câțiva ani, cineva i-a urat unui bebeluș ”să fie sănătos și să aibă noroc, că dacă nu are noroc, degeaba le are pe restul. Nu vedem cum e în ziua de azi? Fără noroc nu mai faci nimic și p-ăsta nu ți-l dă nimeni, dacă nu-l ai.” Pe cuvânt că așa era, am scris ca să țin minte (că eu ”n-am avut noroc de memorie bună”). Chiar nu am memorie bună, dar nu din lipsă de noroc, ci pentru că așa mi-am spus toată viața, prin urmare m-am obișnuit să cred asta despre mine. Dar, despre memorie și obișnuințe, într-un episod următor.
Astăzi sunt cu norocul.
Abia când am auzit urarea de mai sus mi-am dat seama că nu avea nicio noimă toată treaba asta cu norocul. Cum adică, dacă nu Ai noroc, degeaba le ai pe restul?
Degeaba ai sănătate, degeaba ai inteligență, degeaba ai casă, familie, prieteni, bani, posibilități diverse? Păi, eu nu cred că e așa. Dimpotrivă, cred că exact astea sunt unele dintre componentele norocului. Norocul se face pe parcurs, nu se împarte la naștere. Sigur, asta e doar credința mea și nu pot spune că este adevărată dar este, cu siguranță, folositoare.
Îmi este mai folositor să cred că viața este compusă, în mod firesc, din părți ușoare și din părți care mă fac mai puternică, decât din ”noroc și ghinion”.
Ușor și greu pot fi controlate într-o măsură – pot face cu adevărat Ceva pentru ca viața mea să fie mai frumoasă, la fel cum tot eu pot face ca să devină mai grea. E în alegerea mea, iar percepția mea este că sunt responsabilă de viața mea și am putere asupra ei și în interiorul ei.
În schimb, dacă aș alege să cred că acum am noroc, atunci am avut ghinion, o să mai am, cine știe când, din nou noroc, din nou ghinion – pentru mine asta înseamnă să cedez puterea asupra vieții mele unor ”forțe?” care să facă ce vor ele cu ea. Asta m-ar scoate din viața mea, mi-ar lua puterea.
Și cum aș trăi știind că sunt la voia întâmplării? Pentru mine, acest gând este de neacceptat.
Sunt convinsă, în același timp, că lucrurile se întâmplă cu un rost, după o ordine care așa trebuie să fie dar o ordine care nu a fost definită de la început ”și aia e”, ci una care se schimbă la secundă, în funcție de fiecare decizie pe care o luăm. Ca și cum ar exista o rețea de posibilități spre care ni se îndreaptă viața și, în funcție de fiecare decizie pe care o luăm, direcția se schimbă.
Eu cred în puterea oamenilor și în faptul că avem toate resursele materiale și nemateriale pentru a trăi frumos în viața noastră. Cred că avem nevoie să ne exersăm capacitatea de decizie, să facem mii de alegeri doar așa, pentru că putem.
Ăsta e un aspect grozav pe care îl iubesc la coaching: faptul că îi arată omului că el are puterea și că e perfect capabil să își găsească răspunsurile și soluțiile. Eu, ca și coach, sunt acolo ca să acompaniez, să oglindesc, să arăt și ce nu se vede dar clientul este cel care află ce are de făcut, iar asta este cu adevărat extraordinar și transformațional: să pleci din sesiunea de coaching cu gândul că ai făcut tu!
Citește și:
Ce trebuie să faci atunci când nu mai știi ce să faci?
0
20
Foarte frumos scris articolul, big like!
Mulțumesc!