Plan pe 5 ani, strategie pe viata, liste cu “de facut” pana la 20 de ani, pana la 30 de ani, pana la 40, pana la 45, 46, 50… ca poate le-om face pana la urma. De ce planificam atat?
Pentru ce ne ocupam gandurile cu “ce urmeaza sa facem”, cand in prezent nu facem nimic?
Uneori e ok sa nu ai niciun plan. E ok sa respiri si sa te bucuri de ce iti ofera viata in fiecare zi, fara sa simti vreo presiune ca ai ceva maret de indeplinit si in acest moment, fix! in acest moment nu faci nimic pentru asta. Prezentul poate fi mult mai frumos si mai semnificativ decat poti aprecia din umbra planului cel mare.
Normal, pe langa ceva ce nu ai facut, (nu stii cum si cand vei face dar suna grandios), realitatea pare nesemnificativa. Avem tendinta de a seta scopuri inalte si credem ca pentru a le implini trebuie sa avem de la inceput totul pregatit; sa pornim cu toate armele spre cucerirea visului. E posibil sa astepti prea mult pana ai totul pregatit; atat de mult incat sa amani la nesfarsit, pana abandonezi.
E ok sa iei o pauza.
Adapteaza din mers, ramifica ideile, impleteste-le intre ele si bucura-te de rezultatul lor. Nimic nu e intamplator, dar trebuie sa observi ceea ce iti iese in cale. Mergi cu valul. E ok sa nu ai totul planificat de la inceput si sa accepti noutatea.
Lasa-te purtata de val, vezi unde te duce si considera acel punct locul unui nou inceput. Stii, nu trebuie sa ai mereu dreptate si sa stii dinainte ce ai de facut. Este mai benefic pentru tine sa fii un om adaptabil, decat unul cu gandire rigida, urmarind planul cel bine stabilit. Desigur, trebuie sa ai „un scop in viata” si sa lupti pentru el; dar aceasta lupta nu are de ce sa fie una dureroasa, plina de sacrificii, de frustrari si invinuiri. Alege in schimb sa iti oferi timpul necesar invatarii, rabdare cand gresesti, intelegere fata de tine cand trebuie sa o iei de la capat.
Iti propun sa respiri, sa iei o pauza, sa iti zambesti si sa fii atenta la oportunitatile ce apar in calea ta. E ok sa nu ai mereu un plan.