“Am pornit acest proiect dupa ce am revenit la serviciu din concediul de ingrijire a primului baietel. Podul lui Sfredelus este mai degraba un proiect de suflet, cu un puternic rol vindecator, pe care l-am initiat din dragoste fata de copiii mei si pentru a implini o nevoie pe care eu am resimtit-o destul de acut atunci: nevoia de a petrece cat mai mult timp impreuna, timp cu semnificatie si de calitate, in care sa beneficieze de toata atentia mea intr-un mediu familiar, sigur si cu multiple oportunitati de joaca sanatoasa.
Apoi mi-am propus sa ofer acelasi lucru si altor familii cu nevoi similare alor mele. Nu am urmarit si nu urmaresc profitul, fac lucrurile cat pot de bine si reinvestesc constant in dezvoltarea spatiului si a activitatilor din centrul nostru, precum si in dezvoltarea unor proiecte sociale secundare in localitatile limitrofe, nu neaparat cu acelasi specific.
Cred foarte tare in beneficiile educatiei timpurii si promovez pastrarea copilului in familie pana la minim 3.6-4 ani, precum si dozarea corespunzatoare varstei a socializarii si introducerea acestuia in colectivitate prin adaptare treptata, impreuna cu parintele sau un ingrijitor principal dedicat acestuia, care poate investi cu incredere mediul nou in care intra copilul.” Spune cu tot sufletul Elena Burlanescu, cea care a infiintat Podul lui Sfredelus, un loc de joaca in care nu stii ce sa faci mai intai.
Despre Podul lui Sfredelus am mai scris in acest articol si va invit sa gasiti acolo toate activitatile pentru copii si parinti desfasurate in acest loc de joaca.
In continuare va las un interviu cu Elena Burlanescu, in care ne vorbeste despre Podul lui Sfredelus si despre educatia cu blandete si respect a copiilor nostri. O sa va placa.
Elena, cum crezi ca ar trebui sa fie o relatie sanatoasa intre copii si parintii lor?
In opinia mea, o relatie sanatoasa intre parinti si copii este una deschisa, in care parintii isi gasesc resursele necesare chiar si dupa 10-12 ore de serviciu pentru a intra in lumea de joaca a copiilor, iar copiii raspund cu aceeasi doza de afectiune, gingasie si intelegere la nevoile adultului, avand ei insisi nevoile satisfacute de atentie si iubire, in primul rand. Cand iubesti neconditionat se poate orice; ei, copiii, ne ofera cel mai bun exemplu.
Ce ar putea face mamele pentru a se conecta mai usor cu copiii lor?
Le incurajez sa caute amintiri fiecare in copilaria ei. Sunt multe care nu isi vor aminti nimic probabil, insa sunt si altele care isi vor aminti mirosuri, gusturi, texturi, crampeie din diverse momente ca niste flash-uri. Eu am amintiri din copilaria mea, amintiri colorate din concediile cu parintii amestecate cu libertatea pe care o aveam la bunici (o rochita multicolora din panza topita; zgomotul facut de fluturasul de lemn; sticla de apa de mers la bai protejata maxim de distrugere; mirosul de fan de la o plimbare cu caruta; o veverita; gustul de lapte abia muls si total nepasteurizat; mirosul de iarba proaspata imprimata eventual pe haine de la rostogolitul pe dealuri; mirosul de lemne arzand in soba sau gogosile bunicii, etc). Daca vor sa construiasca amintiri care sa dureze o viata intreaga impreuna cu copiii lor, atunci ne potrivim si trebuie sa ne si cunoastem. Le asteptam la joaca.
Cat de important este sa facem lucrurile bine cat copiii nostri sunt mici, si nu sa lasam pe “cand or fi mai mari”?
Am luat-o de multe ori de la inceput, motiv pentru care cred ca asa cum iti asterni, asa dormi. Intr-un context clar, cum pornesti un proiect, asa va merge mai departe. Din acelasi motiv si pasirea in viata a copiilor mi se pare foarte importanta. Da, educam, rafinam, evoluam, dar de schimbat nu cred ca putem sa schimbam multe dupa acest moment de inceput. Acum se scrie istoria: la inceput. Poate ca de aceea am si o dorinta foarte mare de a duce lucrurile la sfarsit. Sunt orientata spre rezultate si am o vedere de ansamblu suficient de buna cat sa le pot intui din start pe principiul mersului pe bicicleta (uita-te inainte si unde vrei sa ajungi, nu la pedale).
Cum se termina o zi obisnuita a ta?
Seara nu apuc sa mai fac nimic de cand cu doi copii. In general adorm impreuna cu ei. Dureaza ceva timp sa ii epuizez inainte de culcare si de obicei cad si eu la datorie. Dormim tot patru in acelasi pat si sunt destul de sensibili la miscare, asa ca seara se doarme, de obicei.
Dimineata incerc sa ma trezesc inaintea tuturor ca sa imi ofer cateva momente pentru mine sa ma pun pe picioare. Desi nu sunt matinala de fel, vrand-nevrand am devenit si inca incerc sa ma adaptez. Avand in vedere ca sunt inca in concediu, traiesc foarte mult prin copii (desi nu stiu daca se va schimba asta vreodata); fiecare noua zi o traiesc cu bucuria descoperirii alaturi de ei.
Daca s-ar putea schimba ceva in viata ta, ce ti-ar placea sa se intample altfel?
Mi-ar fi placut sa am aceiasi copii minunati poate putin mai devreme pentru ca eu alerg mereu dupa timp. Mi se pare ca nu pot mereu struni timpul foarte bine ca sa realizez tot ce vreau, insa nu am regrete. In general, sunt suficient de curajoasa cat sa nu raman cu regret, chiar daca nu iese totul conform planului. Consider ca trebuie sa incerc macar. Nu am renuntat niciodata din start la o idee care mi s-a parut a fi buna.
Cum este antreprenoriatul pentru o mama cu doi copii?
Depinde. Daca lucrezi pe cont propriu ca sa te intretii da, ma astept sa fie cel putin la fel de greu ca la un job normal tinut cu responsabilitate. Oricum, pentru o femeie este mai greu. Vrem, nu vrem sa recunoastem, nu e usor sa fii prezenta in viata de familie, sa ai si job si/ sau proiectul tau, oricat de mult s-ar imparti treburile casnice cu sotul. Mamele antreprenoare nu au o viata comoda. Ceea ce conteaza insa este ca ele sa fie fericite cu alegerea pe care au facut-o. Restul vine de la sine.
Dupa aceasta experienta cu Podul lui Sfredelus, care a devenit atat de cunoscut si apreciat, care ai spune ca sunt elementele necesare pentru a deschide o afacere de succes?
Curaj si ambitie cred. Resursele se gasesc daca exista aceasta determinare, indiferent ca vorbim de timp, bani sau oameni. Eu nu am experienta in domeniul educatiei, psihologiei sau in orice alt domeniu care ar putea avea legatura cu acest proiect. Am avut aceasta simtire pe care am incercat sa o explic mai sus si m-am bazat pe faptul ca ceea ce porneste din suflet nu are cum sa nu mearga. Eu gandesc preponderent cu inima. Si asa a fost. Apoi mi-am identificat partenerii potriviti. Am doua colege minunate, mai experimentate decat mine, precum si alti prieteni dragi care ne sunt alaturi.
Ne tot lovim de intrebarea “cum sa ne indeplinim visele?”. Tu ce parere ai? Care e calea spre o viata implinita?
Nu se reinventeaza roata, nu muta nimeni muntii din loc, este pur si simplu posibil sa pui in aplicare planul pe care il gandesti pentru a realiza ceea ce doresti. Trebuie sa ai insa determinarea necesara de a depasi orice obstacol. Eu imi indemn si copiii mereu sa incerce si, daca sunt siguri ca e ceea ce trebuie, sa tot insiste pana reusesc.
Va asteptam la Podul lui Sfredelus cu o reducere de 5% pentru cititorii www.tuincentru.ro. Doar sa mentionati codul “tuincentru”.
Str. Drumul Sarii nr. 84 sector 6 Bucuresti
0755115536
https://www.facebook.com/podulluisfredelus/
0
20
