Podul lui Sfredelus este numele primului proiect al asociatiei pe care Elena Burlanescu a infiintat-o in anul 2016, Asociatia Lira Projects. Un loc de joaca inedit, ce a avut o evolutie constanta de la inceput si s-a bucurat mereu de feedback pozitiv si recomandari din partea parintilor care l-au vizitat. Proiectul a crescut 100% organic – cei peste 3000 de oameni care il urmaresc fiind real interesati de participarea la activitati – exista o lista de asteptare la fiecare atelier, de cele mai multe ori.
Pentru ca cele mai complete prezentari sunt cele facute de creatorii proiectelor, va las in continuare descrierea conceptului Podul lui Sfredelus, in cuvintele Elenei Burlanescu:
In copilaria fiecarui copil cred ca trebuie sa predomine joaca. Copilul autentic este vesel, zglobiu, entuziasmat, dornic de explorare, aventura si, in mod specific, joaca. Sigur ca are nevoie de atentie si de iubire neconditionata, insa aceste doua elemente sunt ca apa si lumina si sper sa fie primordiale, desigur.
Tocmai pentru ca sustinem aceasta dezvoltare fireasca, bazata pe joc, avem 3 seturi de activitati acum, toate din gama senzoriala, specifica varstei, insa organizate diferit:
”Joaca senzoriala in zilele de marti”,
”Merg cu drag la gradi” si
”Ajuta-ma sa fac asta singur!”
Toate cuprind activitati diferite, destul de variate, de viata practica. Sunt axate pe creativitate, imaginatie, joc, muzica si miscare; activitati de vocabular, chiar si matematica, geografie sau biologie.
In acest loc de joaca organizam lecturi de grup, jocuri de explorare. Le oferim si joaca libera, desigur, precum si o gustare sanatoasa de fructe. In weekend aducem si trupe de teatru in Pod, chiar si pentru cei mai mici spectatori: 1-3 ani.
Propunem si activitati spontane de multe ori, in functie de dorinta copiilor. Sunt multi care vin de ceva vreme si au preferint. Au perioade in care prefera jocul cu fluide, jocul cu nisip kinetic, pictura sau altceva. Nu mereu se angajeaza in ceea ce le propunem noi ca activitate structurata. Copiii sunt liberi, nu ii forteaza nimeni sa participe daca nu vor.
Minim 2 activitati structurate se organizeaza la fiecare sedinta. Ei au un ritm foarte “viu” de a se angaja in activitate. Vin, pleaca, stau pe parchet, apoi se aseaza pe scaun. Dar toti isi gasesc in cele din urma si momentul lor de concentrare pe ceea ce ii atrage pe moment.
Primele ateliere au fost destul de obositoare pentru mine, marturisesc. Nu am stiut exact la ce sa ma astept cand am dat libertate copiilor. Ma bazez foarte tare, ce-i drept, si pe priceperea celor doua colege ale mele care conduc atelierele. Ele imi sunt alaturi de cand am pornit acest proiect si le multumesc tare mult pentru tot efortul, bunavointa si daruirea pe care le-au adus in Pod.
Toate atelierele noastre se desfasoara in cuplu parinte/ insotitor – copil. Un copil sub 4 ani nici nu vrea sa stea departe de parinte si atunci de ce sa nu il implicam si pe el in joaca noastra? E natural asa. Noi, in fond, oferim oportunitati de conectare in familie. Nu scriu din postura specialistului, ci a mamei care a vazut evolutia propriului copil in cadrul acestui proiect, alaturi de cateva zeci (desi sunt convinsa ca sunt cateva sute in 2 ani de activitate).
Copilul asigurat emotional, afectiv, este mult mai receptiv, dornic sa exploreze si sa se aventureze pe drumul cunoasterii si descoperirii mediului inconjurator singur. Noi le oferim un “kit” de instrumente necesare (de la oportunitatile create de joaca si pana la materiale, trainer, spatiu etc); insa parintele lucreaza cu copilul.
Este momentul lor.
Impreuna realizeaza lucruri, descopera lucruri, se bucura si se joaca.
Si noi, adultii, avem nevoie de joaca. Multi dintre noi uitam cum e sa ne jucam si trebuie sa ne reamintim. E vital. Ce poate fi mai placut? Treptat copilul va deprinde si siguranta necesara si increderea in sine suficienta pentru a se distanta de parinte si a indeplini singur un anume task, a urma un set de instructiuni, a lua decizii privind cursul actiunilor sale si chiar de a finaliza singur (in felul lui) o anumita tema.
Nu avem de ce sa grabim lucrurile, plus ca putem obtine fix opusul. In grupa copiilor mai maricuti (2,4 – 4 ani) care participa la seria de activitati “Merg cu drag la gradi” se vede mai bine aceasta evolutie. Desigur ca depinde foarte mult cum ajutam copilul. Sunt de parere ca ajutorul trebuie sa vina ca sprijin atunci cand este solicitat. Totusi, acest lucru nu inseamna sa facem lucruri in locul lui, chiar daca o floare modelata de copil nu arata ca o floare asa cum o stim noi si nu intruneste cerintele noastre de adulti.
Daca ne referim la zona artistica, aici eu nu cred in sabloane si nu le-am impus niciodata copilului meu. El singur isi va perfectiona munca proprie treptat, daca are ce perfectiona. Vom vedea, asa cum am scris mai sus, interesul lui doar catre una dintre operatiuni la inceput: taiatul cu foarfeca sau lipirea sau pictatul pe corp si nu pe foaie, etc. Cand va perfectiona o operatiune va trece la urmatoarea. In final, va face foarte bine tot ceea ce ne asteptam noi sa faca, conform asteptarilor noastre. Trebuie doar sa ii oferim cadrul si el sa primeasca increderea noastra.
Va asteptam oricand la Podul lui Sfredelus sa ne jucam impreuna! Pentru ca cititi www.tuincentru.ro, este suficient sa mentionati codul tuincentru.ro si beneficiati de 5% discount din pretul oricarei activitati.
Podul lui Sfredelus
Str. Drumul Sarii nr. 84, sector 6, Bucuresti
la telefon: 0755115536
Pe Facebook: https://www.facebook.com/podulluisfredelus/
Pe email: podulluisfredelus@gmail.com
0
20
