Cum se face ca trebuie sa CEREM concediu?

Asteptam luni intregi cateva zile de concediu.

Muncim, ne enervam, ne trezim devreme, cadem lati seara, stam in trafic, suportam oameni care nu ne plac – toate pentru ca, undeva acolo, in zare, se vad cele maxim doua saptamani de concediu la care avem voie.

Un “weekend prelungit” e rai pe pamant cand il prindem, iar o sarbatoare legala deja da palpitatii. De-asta sunt soselele pline cand dam peste o “zi libera de la stat” – pentru ca e libera, fara sa o scoatem noi din cele 20 si un pic pe care le avem date “de la serviciu”.

Interesant cum timpul liber trebuie sa ne fie dat de altii, nu-i asa?

Sigur, trebuie sa lucram undeva, trebuie sa cream ceva, sa ajutam alti oameni prin munca noastra; sa primim bani pentru asta ca sa avem din ce trai.

Dar parca e asa, nefiresc, sa nu putem face pauze atunci cand vrem si de cate ori vrem.

Stiti ca se tot vorbeste in ultima vreme despre “viata ca o vacanta”, despre “fa ceea ce-ti place si nu vei mai munci o zi de acum inainte”. Dincolo de poezia din ele care le face virale pe social media, expresiile de acest gen contin totusi un adevar.

Ar fi normal, cred eu, ca viata noastra sa de desfasoare natural, fara presiune din partea unei companii care ne tine legati, fara obligativitatea de a face o munca stresanta/ care nu ne place/ “alta n-am gasit”/ “salariul e bun si compenseaza faptul ca o detest”.

De regula am un scop cand scriu un articol, vreau sa ajung undeva pana la finalul sau. Acum nu am.

Acum scriu doar asa, ca o revarsare de nemultumire si ma-ntreb: Daca n-am lucra zi-lumina,
am fi mai liberi,
am pleca mai des in concedii,
ne-am organiza altfel timpul,
ne-am administra altfel banii,
am sta mai mult cu familia,
am evolua si pe alte planuri?
Am fi mai creativi, mai trazniti,
mai veseli, mai spontani, mai curiosi,
mai fericiti?
Am fi antreprenori (ar fi mai usor?),
am canta mai mult, am fi mai dezinhibati,
am cunoaste mai multe tari,
mai multe culturi si asta ne-ar face mai toleranti?
Am fi mai darnici, mai putin egoisti,
am invata mai multe, am dobandi abilitati noi?
Am avea mai multa rabdare, am invata ca e si maine o zi?

Cum ar fi daca nu am sta 5 zile pe saptamana inchisi intr-o camera? Doar ma intreb.

Ofera, te rog, Like & Share daca ti-a placut articolul.
fb-share-icon0
Tweet 20
Written by
Adela Ionita

Salut! Sunt Adela Ioniță și sunt *Productivity Coach pentru vieți împlinite*, ceea ce înseamnă că ajut oamenii să oprească *procrastinarea* și să trăiască viața la timp.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.