Peste tot pe unde mă duc explic ce face dezvoltarea personală. Oamenii sunt atât de reticenți la aceste două cuvinte, de parcă le-ar face ceva rău, așa că simt nevoia să explic și aici acest concept. Am făcut așa, să arate frumos, un articol nici prea mare, nici prea mic:

Dezvoltarea personală nu este la modă

Pentru că au apărut tot mai multe cărți, articole, bloguri, platforme, universități online, mulți coachi, traineri, educatori, profesori și tot felul de oameni care înțeleg și promovează tipuri “alternative” de educație, dezvoltarea personală pare ceva straniu, inutil, o găselniță, altceva să ne ia banii, la care, aparent, toată lumea se pricepe. Corect?

Corect, ar spune cineva care refuză să înțeleagă că are oricând de învățat și de îmbunătățit. Incorect, ar spune cei care acceptă că oricând e loc de mai bine, că nu le știu pe toate și că educația primită de la părinți și din școală este insuficientă pentru a ne “descurca în viață”.

Deci nu, dezvoltarea personală nu este la modă, nu este o modă și nici nu va dispărea vreodată. Este realitatea în care, în sfârșit, ne-am trezit.

Dezvoltarea personală nu se face o dată și gata

Nu e cu examen la sfârșit; nu citim o carte, două și-am înțeles cum stă treaba. Dezvoltarea personală este un proces continuu; așa cum mâncăm zilnic, așa ne și dezvoltăm zilnic. Dacă vrei, e ca și cum ai spune că “devii mai înțelept pe măsură ce îmbătrânești”, doar că nu mai aștepți să îmbătrânești ca să “te trezești la viață și să devii mai înțelept”, ci o faci de azi, de acum. Sună bine, așa-i?

În dezvoltarea personală, nimic nu ajută și totul ajută

Sunt mulți cei care spun că dacă te duci la un training, stai pe scaun la conferințe, citești cinci cărți și ai două discuții profunde cu niște înțelepți nu ajungi nicăieri cu dezvoltarea personală. Și eu spun asta, și eu cred asta. Ideea e așa: majoritatea oamenilor are impresia că după un training, după o carte, după o ședință la psiholog s-a iluminat și a vindecat toate traumele din copilărie. A înțeles tot, totul e clar, să vină viața cea nouă! Și nu e așa.

Așteptările sunt foarte mari și extrem de nerealiste; dezvoltarea personală se produce, dar în timp. Și în ritmul fiecăruia, iar asta e greu de acceptat – toți vrem rezultate imediate (o hipnoză rapidă și gata!), dar nu are cum să fie așa. Bineînțeles că avem “Aha-uri” în multe momente, dar sunt mici vârfuri pe un drum anevoios la care mulți renunță, tocmai pentru că nu văd schimbările atât de repede pe cât își imaginează că pot fi.

E un proces. Durează. Și poate să fie incomod pe alocuri. Dar dacă stai acolo, ai să vezi că poți și că merită să mergi în fiecare zi mai departe.

Dacă le iei separat, nimic nu ajută, așa e, dar dacă le faci împreună, totul ajută. Dacă citești, asculți oameni interesanți, urmărești evenimentele care contează, undeva ajungi – asta îți garantez. Dar rezistă.

Așa cum te dezvolți profesional, trebuie – trebuie! – să te dezvolți și personal

De dezvoltare profesională am auzit cu toții, de ni s-a luat. Bine, unora li s-a luat inclusiv de dezvoltarea profesională în sine, nu doar de auzitul despre ea. Păi, nu e logic, dacă te dezvolți profesional, să te dezvolți și personal? Adică, serios. Nu ești tot tu? Și cum să te dezvolți doar pe plan profesional, dacă nu crești cu totul, tu, omul? Nu ești doar “angajat”, ești și “om”. 

Este, practic, absolut necesară

Ceea ce rezultă în mod firesc din ce spuneam la punctul 4. Nu poți evolua fără ea, nu poți crește, nu te poți dezvolta la capacitatea ta maximă în nicio direcție. Nici nu mai știu cum să argumentez, că mi se pare mai mult decât logic.

Dezvoltarea personală face bine

Serios, chiar face bine. Scriu asta pentru am fost întrebată, de câteva ori, în timpul cursurilor, dacă poți să faci și ceva greșit; dacă e bine să treci prin asta; dacă nu poți să te destabilizezi și mai tare că “așa cum ești, măcar ești ok”.

Mbon… există și cazuri în care nu face bine. Da, există. Acele cazuri sunt din categoriile: ai nimerit la un coach/ psiholog/ terapeut slab sau nepotrivit ție care te-a dat peste cap în loc să te ajute; ai nimerit niște cărți neconvingătoare care te-au făcut să crezi că domeniul asta e bullshit; ai participat la evenimente slabe la care ți-ai pierdut timpul etc.

Pe măsură ce ai acces la informație variată, riscul să te afecteze cărți și oameni slab pregătiți scade mult, însă interacțiunea cu terapeuți nepotriviți este, într-adevăr, dăunătoare. Dar e dăunătoare pe termen scurt și te ajută, chiar și asta, să înveți despre tine. Te regrupezi și o iei de la capăt. Este important să nu îi cataloghezi pe toți după incompetentul peste care ai dat tu; asta ar fi o greșeală. Ia-ți un timp, înțelege ce s-a întâmplat, lasă să treacă o vreme și alege din nou pe altcineva. Persoana potrivită va apărea – exact ca în orice fel de relație.

Și, ca să mă întorc la ideea că dezvoltarea personală face bine, am să spun că da, chiar face bine, indiferent câte hopuri trebuie să treci pe parcurs. Până acum, niciun drum nu a fost lin în obținerea de rezultate remarcabile. Cel puțin, așa spun toți oamenii de pe planetă.

Dacă te dezvolți tu, nu înseamnă că, automat, lumea e un loc mai bun

Asta e o altă așteptare exagerată. Nu, nu o să “atragi” numai lucruri bune; nu se vor deschide toate ușile în drumul tău spre succes; nu te vor trata mai bine rudele și prietenii, și nici nu se vor educa toți oamenii până mâine la 8.00. Nu.

Totul va rămâne la fel doar că tu le vei vedea altfel. Vei începe să privești problemele mai relaxat; nu te vei mai enerva pentru lucruri minore; nu vor mai fi toți oamenii niște idioți puși aici să te încurce pe tine; traficul nu va mai fi o așa mare problemă; copiii nu te vor mai scoate din minți și tu nu vei mai fi victima absolută în jurul căreia trebuie să se rotească tot. Ok, am vorbit urât, dar cam așa e.

Înveți să trăiești independent de problemele pe care le ai, înveți o grămadă despre emoții și despre rațional, despre conflicte, despre… nici nu îți poți imagina câte înveți! Și ai să observi pe parcurs că viața ta e mai ușoară și mai frumoasă, pe măsură ce te lovești de niște situații din trecut și observi că îți spui “a, uite ce bine am reacționat acum!” sau “a, nu mă mai deranjează atât de tare!”. E grozav, să știi!

Dacă te-ai dezvoltat tu, nu înseamnă că, automat, și cei de lângă tine se vor simți inspirați și motivați să facă asta

Legat de punctul anterior, nu îți imagina că revoluționezi acum familia și firma și cercul de prieteni cu toți prietenii lor. Nu, nu. Nici măcar partenerul tău de viață s-ar putea să nu se schimbe. Încă. 🙂 Mai stai puțin. Uneori, oamenii nu reacționează ușor și frumos la schimbare, dar ai răbdare cu ei și nu le spune nimic, nu îi forța, nu te da drept exemplu. Cine vrea să facă pasul, îl va face la momentul său potrivit. Nu e treaba ta.

Da, e un subiect luat des “la mișto”

Oamenii mereu au râs de ce nu au înțeles sau de ce le-a fost frică. E ok, nu îți bate capul.

Da, ajunge să nu îți mai pese de ce zic ceilalți

Dezvoltarea personală te ajută să capeți atâta forță interioară, încât părerea celorlalți devine exact ceea ce este, o părere și atât. Ajungi să nu mai lași critica să “între” în sufletul tău, ajungi să privești părerile negative ca pe niște relatări care sunt și ele pe-acolo. Când ești cu adevărat sigur pe tine, reușești să preiei ce este bun din critică, din bârfă, din tot ce reprezintă părerile celorlalți. În rest, ești doar tu. E fabulos!

Dacă ești în procesul de dezvoltare personală, nu uita că ai o mulțime de resurse la îndemână, că tot ce e în jurul tău te susține, iar eu sunt aici pentru a te susține pe acest drum.

Sursa foto: pixabay

Ofera, te rog, Like & Share daca ti-a placut articolul.

0

20