Cum reușește o ședință foto să scoată blogger-ul din cutie

Când am ales să devin freelancer, lucrurile păreau simple și clare. Aveam să lucrez de acasă, din câte o cafenea seducătoare; aveam să scriu munți de hârtii electronice, să țin webinarii și cursuri. Urma să am întâlniri, să vorbesc mult la telefon și să scriu multe mailuri; cel puțin, așa își imagina partea mea introvertită. Cum e de fapt? Păi, e tot ce scrie mai sus plus multă, multă expunere în online și în offline – așa cum nu îi plăcea părții mele introvertite atunci când am luat-o pe calea solitudinii profesionale.

Când am lansat tuincentru.ro, în 2014, bloggerii nu erau atât de vizibili, ci lăsau blogurile să “vorbească” în locul lor, prin urmare am stat confortabil în anonimat, mândră foc de brandul meu, fără să îmi pun nici măcar numele pe vreo pagină a foiletonului virtual. Era perfect, numai că s-a risipit repede căci a luat avânt Facebook și a scos afară toți bloggerii de toate formele, culorile și mărimile. Dar eu nu am cedat. Eu nuuu… eu rezistam ascunsă pentru că, evident, mie nu îmi plăcea să apar în public.

Apoi ceva s-a schimbat (că doar nu făceam dezvoltare personală așa, degeaba) și convingerile din cauza cărora stăteam ascunsă au dispărut una câte una. A fost de ajutor și Facebook: un post azi, un share mâine, câteva poze încărcate mai mult fără voia mea, pentru ca așa, ca pe vedete, să ajung să mă recunoască lumea în public. Holiud, dă-te că vin! 🙂

Da, s-a mai relaxat partea mea introvertită și mă simt mai bine în mijlocul lumii, mulțumesc! Au început să îmi placă și ședințele foto, spre suprinderea aceleiași părți introvertite ale mele. Responsabilă de această schimbare care nu credeam că va veni vreodată a fost Cristina Jilavu, maestru magician-fotograf la Event Portrait, care m-a scos din toate zonele mele de confort fotografic.

Ne-am întâlnit într-o zi complet nepotrivită pentru fotografii, dar era singura și în care puteam face asta. Motivul principal a fost că ea era însărcinată și urma să nască în aproximativ 6 zile; veșnic recunoscătoare voi fi pentru un așa efort! Apoi, bătea un vââânt cum nici la malul oceanului nu găsești, iar soarele își mai trăgea câte un nor peste el exact când ne bucuram și noi de o rază. Cu toate astea, am o mulțime de fotografii de calitate impecabilă, de care sunt mândră și pentru care primesc aprecieri. A știut Cristina ce să facă și cum să prelucreze!

Mă leg de vreme dar nici eu nu am fost de lăudat. Dacă luăm în calcul și ședința foto de la nuntă (și hai s-o luăm ca să pară mai multe), cea cu Event Portrait a fost a doua din viața mea. Nu știu ce vorbesc oamenii cu fotografii, dar la noi a fost întrebare după întrebare: “Cum să stau?”, “Zâmbesc prea mult?”, “Ce fac cu mâinile?”, “Îmi stă bine părul?”, “E bine așa?”, “Zi-mi cum să stau! A, nu pot așa, nu mă simt confortabil…. Totuși, cum să stau?”, “Așteptăm să treacă vântul?”, “Stau aici, poate bate soarele?” și tot așa, și tot așa. Cristina a răspuns, cu răbdare, la toate.

A început greu, au alternat stările de confort cu cele de disconfort, dar acum sunt convinsă că abia aștept următoarea ședință foto 🙂 . Las în continare câteva dintre motive: