Îngrijorarea, această perlă falsă a rezolvării problemelor m-a vrăjit ani la rând cu suprafața ei impecabilă ce promitea că, dacă rotesc gânduri păguboase, la un moment dat lucrurile se vor rezolva ca prin minune pentru că, evident, cuiva i se va face milă de mine și îmi va lua problemele de pe cap.

Aiurea.

M-am îngrijorat în liceu,
m-am îngrijorat când mai aveam 25 de lei în portofel în anul I și ai mei îmi trimiteau bani abia peste vreo 4 zile,
m-am îngrijorat cu jobul,
cu relațiile de toate felurile,
cu competențele,
cu incompetențele,
cu copiii,
cu business-ul care nu a mers,
cu business-ul care mergea și apoi nu a mai mers,
cu pandemia,
cu banii,
cu timpul
și cred că ar mai fi dar nu vreau să răscolesc totul.

Înainte să învăț despre îngrijorare și să o înțeleg (implicit, să înțeleg de ce o practic), credeam că este normal să ne facem griji.

”Păi, dacă avem probleme, nu e normal să ne îngrijorăm?”
”Poate că da, poate că nu.”

Eu am învățat să mă îngrijorez de la oamenii din jurul meu, pe care îi vedeam că așa reacționează în fața situațiilor dificile (numite mereu ”probleme”). Credeam că așa se face: întâi te îngrijorezi, apoi rezolvi cumva. Fals, aveam să descopăr mai târziu. Perla nu era autentică.

Etapele până la o îngrijorare de succes erau așa:

1. apărea o situație neplăcută

2. numeam acea situație ”problemă”

3. asociam problema cu: e greu, trebuie rezolvat urgent, ce ne facem dacă nu reușim, de ce acum, de ce nouă, care e metoda corectă de rezolvare

4. permiteam și câtorva gânduri folositoare să se strecoare în cap dar le ignoram repede pentru că ce știu ele, aici e grav, nu e de gândit rațional, cu calm

5. roteam gândurile de îngrijorare

6. repetam pasul 5 de multe ori

7. ajungeam la capătul puterii mentale și emoționale, fără vreo soluție, dar destul de victimizată încât să nu mai pot ”lupta” cu gândurile

8. soluția venea ori din ceva hipergândit de mine, ori din exterior sau lucrurile se rezolvau de la sine

9. gata, a trecut și asta

    

Ce lipsea din această fabuloasă listă era punctul 10: ce aș fi putut face diferit?

Întrebarea pe care mi-o puneam întotdeauna era ”Ce a funcționat și ce nu a funcționat?” dar această întrebare nu făcea decât să inventarieze ceea ce oricum făcusem și să îmi arhiveze în memorie comportamente ”din trecut” pe care să le repet ”în viitor”.

Bine, decât nicio reflecție, mai bine asta 🙂 dar o întrebare precum ”ce aș fi putut face diferit?” mi-ar fi atras atenția, până la urmă, că poate felul în care am gestionat întreaga situație era nepotrivit.

Eu consider că îngrijorarea este un obicei, nu un fel de a fi, nu o caracteristică proprie. Așa cum alegeam să mă îngrijorez, acum Nu mai aleg să mă îngrijorez. Am schimbat obiceiul.

Oamenii îmi spun în sesiunile de coaching că sunt foarte calmă

”Uite, așa, ca tine vreau să fiu și eu!” aud foarte des. Le spun și lor, spun și aici cu sinceritate că nu sunt mereu calmă, încă nu am ajuns să nu mă mai îngrijorez deloc (sau să mă supăr sau să mă înfurii, că tot veni vorba de calm) dar sunt pe cale să.

E un proces care durează, însă am răbdare să fac ce e de făcut ca să ajung la starea ”cât mai permanentă” de calm.

Dacă mă întrebi cum am reușit să mă îngrijorez tot mai puțin, nu am un răspuns concret. Pașii pe care i-am făcut au fost mulți și toți, împreună, au dat rezultate:
– formarea în coaching,
– meditații,
– morning pages,
– vorbit cu oamenii despre asta,
– învățat de la cei care nu se îngrijorează,
– Lasă grijile și începe să trăiești a lui Dale Carnegie,
– sesiunile de coaching pe care le am ca și client, nu doar ca și coach.

Ce pot spune cu certitudine că funcționează ca să scapi de ingrijorare este să vorbești despre asta cu cineva care te poate ajuta să adopți un comportament nou sau cu cineva care nu se îngrijorează și să înveți cum face acea persoană, apoi să aduci ce ai învățat în viața ta.

Prima metodă este mai rapidă, totuși, pentru că vei lucra strict pe tine, pe exemplele tale, pe viața ta, iar o discuție strict pe ce te interesează pe tine este mult mai folositoare decât să culegi din exemplele altora. Dacă îți pot fi de folos, eu sunt aici.

Nu uita că ești Tu în centru și Tot ce e în jurul tău te susține!

Ofera, te rog, Like & Share daca ti-a placut articolul.

0

20