Știți deja că site-ul meu este dedicat în totalitate dezvoltării personale și antreprenoriatului. Cred că toți ar trebui să avem libertatea de a ne gestiona singuri timpul și de a-l umple cu activități care ne fac plăcere, pe care ne este ușor să le efectuam și care ne aduc satisfacții și împliniri. Pe scurt, cred în alegerea înțeleaptă a drumului profesional.

Prima parte a acestui articol a avut un succes extraordinar: mii de accesări pe site, mii de vizualizări ale video-ului live realizat pe Facebook împreună cu Alina Seran – mama antreprenor care inspiră și ajută mamele cu afaceri proprii să își crească businessurile în mediul online.

Acum revin cu partea a doua a studiului, cu noi mărturii ale mamelor care lucrează de acasă, cu experiențele lor de WAHMs și cu sfatul psihologului Adina Chiriliuc, designer grafic la Empatic Design și psiholog clinician atestat de Colegiul Psihologilor din România, membru al Asociației Psihologilor din România, psihoterapeut în curs de formare și mamă a doi copii.

Este bine sau rău să lucrăm de acasă? Cum ne afectează pe termen lung? Am început într-un stil bun sau pașii erau alții pentru a construi un business de succes de acasă?

Vă las aici povești de viață, părți din suflet și multe, multe învățăminte.

“Majoritatea studiilor efectuate pe această nisă, a persoanelor care lucrează de acasă, indică multiple avantaje ale acestui stil de viață. Un studiu realizat de Nicholas Bloom (profesor la Universitatea Stanford) derulat pe parcursul a 9 luni, a demonstrat o creștere a satisfacției profesionale și a productivității (angajații care lucrau de acasă au înregistrat performanțe cu 13,5% mai bune în lucru comparativ cu cei care practică aceeași meserie în contextul clasic de birou); au simțit nevoia de a lua pauze de lucru mai scurte și mai rare și au înregistrat mai  puține zile libere cauzate de probleme medicale. 

În același timp, un număr semnificativ dintre cei implicați în studiu au raportat ca dezavantaje ale lucratului de acasă faptul că se simțeau izolați sau că nu erau “suficient de singuri” – locuind cu familia lor sau cu părinții.” începe a ne spune Adina Chiriliuc.

 

Este interesant, veți vedea în continuare, cum toate mamele se încadrează în categoriile de mai sus, unele dintre ele fiind în mai multe, în același timp 🙂 (printre care și eu).

Ancuța Miftode, creatoarea Ancuța Flori din hârtie ne spune că:

“Am început să lucrez acasă, fiind mamă de 2 năzdrăvani. De câteva luni realizez aranjamente de flori din hârtie și îmi place enorm! Simt că acesta este doar începutul și că mă voi dezvolta treptat, până la a avea un atelier al meu.

Este greu să lucrez având copiii în preajmă; fiecare are nevoile sale de joacă, de atenție și îmi este greu să mă concentrez. Încerc să lucrez “printre picături” și să le fac pe toate, așa cum pot. Lucrez și când dorm ei, dar uneori prefer să îmi iau și câte 5 minute de relaxare pentru că munca această, ca un robot, duce la epuizare

Lucrul de acasă este o variantă bună: poți sta cu copiii, poți face și un venit suplimentar, dar eu consider că cel mai bine este să lucrezi într-un atelier. Randamentul va fi superior.”

Elena-Cristina Constantin, Pic Atelier, a găsit o soluție pentru a echilibra nevoia de spațiu cu cea de birou organizat:

“Am început lucrând în balcon și cu timpul s-a dovedit a fi ineficient. Copilul umbla peste tot și nu puteam să delimitez spațiul sau să mă concentrez – de multe ori prefer liniștea când lucrez. Am decis să îmi înființez propriul atelier, departe de casă. Sincer, cu excepția faptului că nu am un șef, totul decurge ca și când aș merge la job: mă trezesc dimineața, mânânc împreună cu cel mic sau și cu soțul, îmi iau lucrurile și plec.

La atelier stau în jur de 7-8 ore, în funcție de activitatea zilnică. La plecare fac și cumpărături pentru a pregăti masa și merg să îl iau pe micuț de la bunica. Ajung acasă, pregătesc masa și a două zi o iau de la capăt. În ciuda faptului că este o rutină, pentru că nu am șef, nu o simt apăsătoare.”

 

Multă lume mă întreabă “cum știu că am luat decizia corectă, și nu este doar entuziasmul de moment care nu mă lasă să gândesc clar?” Păi, e simplu. Dar răspunsul nu se “știe”, ci se “trăiește”. În viața mea au fost puține astfel de momente, până în cinci, cred. Este o revelație cum o numesc americanii: “you just know it”. O liniște din interiorul tău îți transmite că acela e drumul. Cum spun și mămicile următoare:

Georgiana Ibraim, Usborne Books at Home and School și Cărțile Lui Bibo – Independent Usborne Organiser

“Lucrez de acasă de 1 an deja. Ușor nu este, dar am atât de multe satisfacții! Principalul factor care mă motivează este acela că pot fi lângă băiețelul meu atunci când are nevoie de mine și de atenția mea. Părțile negative sunt cu siguranță acelea că nu mă pot concentra 100% decât când doarme copilul și organizarea timpului – aici există loc de mai bine. Cât despre socializare, eu sunt mulțumită. Am cliente cu care am ajuns la o relație apropiată și prietene dragi cu care mă pot vedea oricând, tocmai pentru că lucrez de acasă.

Punând în balanță, lucrurile sunt destul de clare pentru mine. Sunt fericită că am reușit să fac asta și că primesc feedback atât de plăcut de la părinții care îmi povestesc cât de încântați sunt cei mici de cadourile primite.”

Un alt aspect de luat în calcul pentru a afla dacă este bine sau rău să lucrăm de acasă, menționat de Adina Chiriliuc, este următorul:

“Omul este o ființă socială; pentru un echilibru bio-psiho-social avem nevoie de contact interuman și de apartenență la grup.  Este mai dificil, dar nu imposibil de satisfăcut aceste nevoi atunci când lucrezi de acasă. În cazul meu, soțul meu, Ștefan, mă susține în ceea ce fac, mă consult mereu cu el în proiecte de design, atunci când simt că duc lucrurile prea departe și analizez totul prea în profunzime.

Apartenența la grup este la un nivel foarte bun în cazul meu, având o “gașcă” apropiată de prietene cu care pot discuta orice, în care am încredere și care nu m-au dezamăgit niciodată. Nu mă simt singură și asta este esențial atunci când ești freelancer și lucrezi de acasă, indiferent de domeniu.”

Iar Valentina Leonte, prin afacerea sa, Leontina’s Handmade, aduce un exemplu foarte bun:

“Lucrez noaptea, uneori și ziua dacă am prea multe comenzi. Eu simt lipsa comunicării, cu toate că socializez cu prietenele mele, cu mămicile de la școală, cu clientele, tot simt că nu este suficient. Nu am timp să citesc și asta pentru mine e un mare dezavantaj. Cu siguranță aș fi mult mai liniștită dacă aș fi la birou, cel puțin datorită programului, dar sigur nu aș fi atât de împlinită și nu aș avea satisfacția muncii mele!”

 

Oamenii care lucrează într-un birou schimbă mediul zilnic, de mai multe ori pe zi. Pe de cealaltă parte, cei care sunt toată ziua acasă se confruntă cu o viață mult mai statică. Adina Chiriliuc ne spune despre lucratul într-un mediu fix și despre administrarea timpului.

Personalitatea umană este foarte complexă și schemele cognitive pe care ni le formăm ca și reguli încă din copilărie ne ghidează viața.

Pe de o parte, oamenii pot fi caracterizați prin două perspective: extrovertiți și introvertiți. Eu mă număr printre cei din a doua categorie, așa că lucrul solitar și independent mi se potrivește și nu mă afectează. Pentru extrovertiți este, cel puțin în teorie, puțin mai dificilă adaptarea de la un stil de viață înconjurat de colegi de lucru la unul preponderent solitar, în care va lipsi porția zilnică de socializare și prezența fizică a altor adulți în jur. Copiii nu reprezintă o satisfacție socială pentru un extrovertit, așa că pentru această categorie este esențial ca pe lângă muncă să trăiască o viață socială activă.

Meseria de designer grafic m-a învățat încă de la început cât de important este să am în avans o planificare bună a zilelor și săptămânilor. O bună structurare a programului aduce armonie în lucru, pe când haosul neplanificat poate provoca anxietate și simptomatologie depresivă declanșată de sentimentul că nu vei termina la timp ceea ce ți-ai propus. De asemenea este important și cum efectuăm această planificare; ea trebuie să țină cont de nevoile noastre și să fie realizabilă, altfel va declanșa frustrări și reacții dezadaptative.

Planificarea trebuie să fie realistă și să se încadreze în timpul de predare a materialelor pentru clienți, ținând cont de întreruperile provocate de familie și având mereu o fereastră pentru situații neprevăzute.  

Asemenea unui angajat clasic, în acest stil de lucru avem nevoie de a stabili o limită între viața profesională și cea personală.

Ideal ar fi să existe o delimitare între programul de lucru și timpul liber, petrecut alături de familie sau prieteni. Respectarea unui orar bine stabilit ne poate ajuta să păstram un echilibru funcțional în viața personală.

Ca în orice domeniu, avem nevoie de o bună organizare și de niște reguli foarte clare pe care trebuie să le respectăm, care se reflectă din valorile pe care le promovăm și care ne reprezintă. Regulile ne satisfac nevoia de control (care este una de bază, mai mult sau mai puțin accentuată) așa că importanța acestora nu trebuie subestimată.

Nu oricine poate lucra de acasă; uneori nevoia de contact interuman este atât de profundă încât ideea de “izolare” aduce cu ea un dezechilibru pe plan psihic. Dar pentru unii oameni aceasta funcționează mai bine decât ar funcționa un job spre care te deplasezi zilnic, ce implică o linie ierarhică și colegi de birou sau de departament.

Mihaela Ciobanu, de la Magia Lumânărilor, confirmă că: 

“Să fii „one woman show” este foarte greu, ori cum îmi spune soțul meu, “Wonderwoman”. Este foarte greu de găsit acel echilibru între afacere, casă, soț, copii. Facem compromisuri, cu siguranță, sau nu reușesc eu să mă organizez eficient. Mă ajută mult faptul că primesc înțelegere de la cei din jur, iar soțul meu mă susține, mai ales că lucrăm împreună. Sunt 5 ani și jumătate de când muncim la afacerea noastră cu lumânări.

Muncim pentru noi, știm că fără muncă nu vom obține nimic și măcar vom putea spune cândva că “am încercat”. Legat de program, la momentul actual se împarte așa: 5-6 ore de somn, cam 12-14 ore lucrăm, iar restul încercăm să fim noi 4 împreună.”

Multe mame aleg să își sacrifice timpul liber, inclusiv timpul necesar activităților de bază, precum somnul sau mesele regulate pentru a face față volumului imens de lucru. Poate funcționează pe termen scurt dar în timp va duce în mod clar la epuizare. Totuși, sunt de acord că e bine să încercăm o perioada acest stil de viață: ne testează limitele, ni le împinge și depășește, ne demonstrează că putem mai mult. 

Alina Lucia, Art & Joy:

“Eu lucrez exclusiv noaptea între 12 și 4/5/6 dimineața. Ziua nu este o opțiune pentru mine căci am un bebeluș de 6 luni care are nevoie de mine non-stop și o fetiță mai mare care, deși este la grădiniță, seara are nevoie de toată atenția mea.

Familia mea este deseori îngrijorată privind programul meu încărcat, dar eu îi liniștesc pe cât pot și îi asigur că voi rezista. Soțul, care mă susține și mă ajută cu livrări, cumpărături de materiale, sfaturi tehnice etc, îmi mai atrage atenția că prețurile sunt mici în comparație cu munca și timpul depuse. Știu acest lucru, doar că, pe partea de papetărie, nici nu cred că se poate altfel. Pasiunea mea este mare, satisfacția pe măsură și pentru primul meu an în care sunt “wahm” sunt mulțumită. Recunosc că această comunitate îmi da putere și speranțe, alături de feedback-ul primit de la clienți.

Sunt împăcată cu mine că nu afectez programul copiilor, iau doar câte comenzi pot duce și nu refuz provocări noi, chiar dacă necesită mai mult timp de realizare.

Spațiul a devenit marea noastră problema de când avem 2 copii și toate materialele mele sunt printre ei. La acest capitol am făcut un pact cu mine cea mega-organizată să abandonez patima pentru ordine și curățenie. Visez la un atelier în care să lucrez ziua cât vor fi copiii la grădiniță și școală, dar este departe momentul acela, zic eu.”

Tinca Bîlici, Inspirate de Guguță

“Când am intrat în concediu de creștere a copilului aveam în plan să-i dedic lui tot timpul meu. Având în vedere că am lucrat la birou (care era destul de departe de casă) până la începutul lunii a 9-a de sarcină, mi-am zis că după naștere copilul merită toată atenția mea. Dar cum socoteala de acasă diferă de cea de la târg, lucrurile au luat cu totul altă turnură. Când bebe avea 7 luni am decis să-i fac o cărticică senzorială, apoi mi-am propus să fac asta și pentru alți copii.

La 1 an și 1 lună, m-am văzut nevoită să mă întorc la jobul meu anterior, cel de contabil, dar am cerut să lucrez de acasă. Tot în acea perioadă am avut și un boom de comenzi pe partea de handmade. Așa m-am trezit lucrând de dimineață până noaptea târziu. La job am programul normal de 8 ore, astfel că încerc pe cât posibil să ies cu cel mic la plimbare dimineața până încep munca și seara după ce termin (dacă nu mă rețin).

Curățenia generală o facem în weekend, tot atunci mai gătesc și mâncăruri mai complexe. În timpul săptămânii, seara, dacă am timp gătesc ceva rapid și mai șterg praful de pe mobilă. Cât despre concentrare… e greu cu un copil alături. El este interesat de ceea ce fac eu, deci laptopul meu e deconectat de n ori pe zi. Si așa se face că cele 8 ore de muncă se transformă în 10-12. De handmade mă apuc cel mai devreme pe la 10-11 noaptea, până… până la ce oră rezist. Cred cu tărie că dacă soțul ar veni devreme acasă, aș avea ajutor din partea lui. Dar, cum și el lucrează cât îl țin puterile, m-am trezit cu 2 joburi, copilul și casa – toate în gestiunea mea.

Dacă recomand un astfel de program? Doar la necesitate; altfel, pe termen lung, stresul se resimte în cele mai urâte moduri și în cele mai nepotrivite momente. Eu reușesc să-mi duc până la capăt cu brio taskurile de la ambele joburi, dar petrec prea puțin timp cu cel mic – fapt ce mă distruge emoțional. S-ar putea ca lucrul de acasă să aibă numeroase avantaje, dar judecând după propria experiență, asta s-ar întâmpla doar dacă ai ajutor din partea cuiva, să stea cu copilul, sau să lucrezi când copiii sunt mai măricei.”

Iulia Ema, Paperlicios by Iulia Ema

“Este greu să lucrezi de acasă și sunt momente când abia faci față. Dar e și plăcut – am acasă tot confortul familie. Lucrez printre picături, treburile casei îmi ocupă destul timp, apoi îmi dedic timpul băiatului meu. El are cea mai mare nevoie de mine. Îl pregătesc pentru școală, îmi rămâne răgaz de o cafea și ceva de lucru o ora, maxim două, până vine de la școală. După masă facem teme, apoi ieșim afară la joacă. Da, e greu, dar nu imposibil să fii și mama, și antreprenor. Ai satisfacția proiectelor pe care le duci la bun sfârșit chiar dacă sacrifici timpul liber, chiar dacă nopțile sunt nedormite. “

În multe cazuri, nu contează în ce stadiu se află afacerea: la început, în ascensiune, în consolidare sau creștere, stilul de muncă, temerile, grijle, emoțiile sunt aceleași.

 

Laura Herman, Resurse pentru parinți

“Noi suntem la început de drum cu lansarea unui portal de resurse educative, dar deja am văzut cât este de greu să lucrezi de acasă cu 2 copii mici care cer multă atenție. E un fel de “lucru printre picături” dar, din fericire, îmi place multitaskingul și mă descurc să trec ușor de la o treaba la altă. Am mai lucrat de acasă câțiva ani înainte de a avea copii, dar acum e cu totul altă provocare pentru mine.”

Diana Raluca Niculae, Di.Sign

“Obișnuiam să lucrez de acasă în paralel cu jobul însă, de când am devenit mama, e minunat că pot petrece atâta timp cu cei dragi și să pot munci în același timp. Aș vrea să fac flori din hârtie în continuu, iar visul meu este să am o florărie-atelier. Acum muncesc triplu: îngrijire casă, realizarea ornamentelor și curățenia de după. Totul, pe lângă timpul petrecut cu copilul. Socializarea nu îmi pune probleme; momentan apreciez momentele de liniște.”

Oamenii care vor să fie liberi, să nu se simtă închiși într-un birou, caută permanent soluții, se descurcă din ce au și se reinventează constant.

Cristina Nica, Papușeria

“Până la vârsta de 33 de ani lucrasem deja în tot ce a prezentat interes pentru mine, în domeniul meu. Am început atunci să îmi doresc o familie și o pauză de la job, ceea ce, în bună măsură, am și realizat. Am făcut în așa fel încât să ocolesc programul fix, încă de pe vremea când eram însărcinată. Tot atunci am decis că nu mă voi mai întoarce la birou, ci voi continua să lucrez remote cât se va putea. Și azi lucrez tot așa. Merg doar la ședință, o dată pe săptămână, câteva ore.

Dintr-o provocare lansată de bunica mea, am început să realizez păpuși. Nu trăiesc din asta, dar aș putea tansforma acest hobby într-o afacere handmade. Această relaxare datorată faptului că nu depind de vânzarea păpușilor, împreună cu lejeritatea de a le face când și cum pot, mă încurajează mai mult să visez decât să acționez în direcția afacerii, ceea ce nu e tocmai productiv.

Din multe puncte de vedere este de preferat un job, însă posibilitatea de a-ți gestiona singur timpul este, cel puțin deocamdată, un privilegiu care face să merite lucratul de acasă. Chiar îndrăznesc să apreciez că în viitorul nu prea îndepărtat lucratul de acasă va căpăta tot mai mult teren. Nu mă refer la mămicile antreprenor, ci la angajatorii care vor plasa acest beneficiu în oferta lor pentru a-și ține sau aduce oameni competenți, tot mai greu de ținut captivi într-un birou.”

Adina Chiriliuc, Empatic Design

“Din experiența mea de lucrat de acasă pot să spun că am nevoie de organizare pentru a fi productivă. Am o fetiță care merge la grădiniță; după ce o duc rămân cu cea de-a doua fetiță, care are un an. Cât ea mănâncă, eu mă ocup de bucătărie, curățenie. După ce a terminat de mâncat am o fereastră de câteva ore în care ea se joacă și doarme.   

În prima parte a zilei mă ocup de lucrurile care îmi solicită creativitatea (brainstorming, desen în creion). După-amiază am deja o idee clară a ceea ce vreau să obțin de la un design și le pun în aplicare conform schițelor de dimineața. După ce vine fetița de la grădiniță, îmi las partea de muncă cea mai lejeră și după ce le culc pe ele mai stau câteva ore trează pentru a continua munca.

Singură mea “problema” e faptul că atunci când lucrez la un design întru foarte tare în starea productivă și nu îmi dau seama când trece timpul, lucrez fără pauză și îmi aman toate nevoile mele personale. Atunci când am un dead-line mă trezesc cu câteva ore înaintea fetelor, pentru că lucrez cel mai bine în liniște.”

Drept sfaturi de îmbunătățire a randamentului, psihologul Adina Chiriliuc recomandă:

“- organizarea activităților zilnice,
– termeni și condiții clar stabilite de la început în relația cu clienții,
– flexibilizare a toleranței la frustrare (acceptarea faptului că poate vom fi întrerupte din timpul programului de situații neprevăzute)
– timp dedicat nouă, în care să nu realizăm nimic pentru clienți, sa fim atente doar la noi și la emoțiile noastre.   

 

Un număr tot mai mare de femei din România aleg să lucreze de acasă, în domeniul în care s-au specializat sau în activități ce au pornit de la un hobby sau o abilitate. Motivele ce stau în spatele acestei decizii implică dorința de a fi mai mult timp alături de copii, amânarea înscrierii la grădiniță și neîncrederea în a lăsa copiii cu o persoană străină.

Printre avantaje se numără și personalizarea mediului de lucru, posibilitatea de a decora zona din casă în care lucrezi astfel încât să fie confortabilă și inspirațională, lucru mai greu de obținut la un job clasic.

In concluzie, în calitate de psiholog nu pot recomanda lucratul de acasă tuturor persoanelor; este departe de a fi o soluție universal valabilă, dar pentru acele persoane cărora li se potrivește “ca o mănușă” și văd avantaje în fiecare “dezavantaj” este cu siguranță cea mai bună alegere.”

 

Articolul “Este bine sau rău să lucrăm de acasă? Află ce spun psihologii și mamele cu afaceri proprii” a fost realizat cu sprijinul comunității Work at Home Moms România, căreia îi mulțumesc mult! Toate mamele implicate în acest studiu (regăsit în două articole) și-au deschis inima pentru a putea ajuta și alte femei aflate în situații similare să se simtă mai bine legat de timpul lor, să vadă că nu sunt singurele care se confruntă cu probleme, pot găsi oricând sprijin și inspirație și au mereu posibilitatea să învețe mai mult despre ele și despre cum se conduce o afacere de acasă.